Ghid practic pentru imigranţi

ROMÂNI

Ghid practic pentru emigranţii români în Italia

Printre reglementările cu o mare influenţă pentru segmentul migraţiei de muncă pot fi amintite: schimbarea regimului circulaţiei după aderarea României la Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007), acordurile bilaterale privind readmisia pe teritoriul României.

Astfel, dacă înainte de ianuarie 2007, era obligatorie prezentarea unui paşaport la ieşirea din ţară, în prezent este necesară doar prezentarea cărţii de identitate sau a paşaportului valabil, fără a se aplica ştampila de ieşire de către Poliţia de Frontieră în oricare dintre aceste documente. Ieşirea de pe teritoriul României este permisă prin toate punctele de trecere a frontierei de stat deschise traficului de persoane.

Statele membre ale Uniunii Europene care permit intrarea pe teritoriile lor doar în baza cărţii de identitate sunt: Austria, Estonia, Irlanda, Malta, Slovenia, Bulgaria, Finlanda, Italia, Marea Britanie, Spania, Cehia, Franţa, Letonia, Olanda, Ungaria, Cipru, Germania, Lituania, Polonia, Danemarca, Grecia, Luxemburg, Portugalia.

Cetăţenii români pot călători pentru o perioadă determinată (30 - 90 de zile) într-un interval prestabilit (6 luni - 1 an), în ţările pentru care nu este necesară viza de intrare, iar durata şederii, de regulă, poate fi realizată doar într-un singur stat.

Cetăţenii români au nevoie de viză de la reprezentanţele diplomatice din România ale statelor pentru care nu este necesară obţinerea vizei de intrare, în următoarele situaţii:
-pentru şederea pe teritoriul statelor respective pe o perioadă mai mare decât cea legală de şedere;
-pentru căsătorie sau reîntregirea familiei;
-pentru studii care depăşesc perioada legală de şedere;
-pentru prestarea de activităţi lucrative, numai în baza unui contract valabil obţinut.

Cetăţenii români aflaţi în străinătate beneficiază de asistenţă şi protecţie consulară din partea misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale statului român, în conformitate cu legislaţia română şi prevederile convenţiilor internaţionale la care România este parte.

Acordurile de readmisie sunt măsuri bilaterale încheiate între statul român şi alte state, conform cărora, migranţii cu şedere clandestină pe teritoriul unei ţări pot fi trimişi în ţara de provenienţă. Toate destinaţiile importante ale migraţiei româneşti sunt acoperite de astfel de instrumente bilaterale.

Acordurile bilaterale care vizează securitatea socială a lucrătorilor români în străinătate, au o importanţă deosebită pe termen lung asupra situaţiei migranţilor. Coordonarea sistemelor de protecţie socială ale ţărilor de origine şi de destinaţie este deosebit de importantă pentru ca lucrătorii care se încadrează în muncă legal să poată beneficia de drepturile asociate acestui statut. România a încheiat astfel de acorduri cu multe dintre statele europene, printre care se numără şi Italia, Spania şi Germania.

În aceeaşi măsură, reglementările legate de echivalarea diplomelor pot, de asemenea, fi considerate a avea efecte importante asupra migraţiei pentru muncă. Recunoaşterea (reciprocă) a diplomelor şi calificărilor este un mecanism care facilitează transferabilitatea capitalului uman în migraţiune, influenţând poziţionarea migranţilor pe piaţa muncii la destinaţie.

Începând cu 1 ianuarie 2007, Italia şi-a deschis parţial piaţa forţei de muncă pentru lucrătorii români. Angajatorii care doresc să încadreze în muncă lucrători români în sectoarele agricol, turistic-hotelier, activităţi casnice, construcţii, mecanic auto, maritim şi pescăresc, muncă sezonieră (lavoro stagionale), în domeniul spectacolului, funcţii de conducere sau personal cu înaltă calificare, trebuie să transmită declaraţiile de angajare Centrelor de Plasare şi către instituţiile de protecţie socială, în conformitate cu prevederile legislaţiei italiene în domeniu.

Pentru toate celelalte sectoare de producţie, angajarea lucrătorilor are loc printr-o procedură simplificată - expedierea prin poştă, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, de către angajator la Ghişeul Unic de Imigrare competent a unei solicitări de autorizare a angajării (nulla osta) utilizând formularul special disponibil pe site-urile de internet ale Ministerului de Interne italian (www.interno.it) şi ale Ministerului Muncii şi Solidarităţii Sociale (www.welfare.gov.it).

Ghişeul Unic pentru Imigrare al provinciei unde se va desfăşura activitatea lucrativă, după ce verifică condiţiile contractuale prin Direcţia Provincială de Muncă, ia măsuri pentru eliberarea autorizaţiei de muncă.
Angajatorul trebuie să anunţe cu privire la încadrarea unei persoane comunitare atât Institutul Naţional pentru Protecţie Socială (INPS) cât şi Institutul Naţional pentru Protecţie împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale (INAIL).

Cetăţeanul comunitar care locuieşte în Italia pe o perioadă mai scurtă de 3 luni nu este supus nici unei formalităţi. Va trebui să prezinte autorităţilor italiane dacă îi va fi cerut un document de identitate valabil (paşaportul sau buletinul eliberat de autorităţile ţării de origine valabil în străinătate).
Pentru cei care doresc să locuiască în Italia pe o perioadă mai lungă de 3 luni şi pentru perioada primilor 5 ani de şedere, noua lege prevede însă o distincţie netă între muncitorul comunitar şi membrii familiei sale pe de-o parte şi ceilalţi cetăţeni comunitari care locuiesc în Italia din alte motive (studenţi, turişti, etc.), de cealaltă parte. Primii au dreptul să beneficieze imediat de sistemul socio-sanitar având aceleaşi drepturi cu cetăţenii italieni, ceilalţi însă, pentru a li se recunoaşte şederea în mod legal, vor trebui să demonstreze propria lor autonomie şi capacitate de a se întreţine precum şi posesia unei asigurări medicale, pentru a nu deveni o “povară” pentru sistemul de asistenţă publică italian. După 5 ani de permanenţă legală pe teritoriul Italiei, cetăţeanul va avea dreptul de şedere permanentă şi nu va mai fi supus nici unei alte condiţii pentru a rămâne în Italia.

Cetăţeanul comunitar nu va mai trebui să se prezinte la Poliţie (Chestură) pentru a cere cartea de şedere; va fi suficient să se prezinte la Primărie (Comune) la Biroul de Evidenţa Populaţiei al Primăriei (Ufficio Anagrafe) care îi va elibera atestatul de şedere regulamentară. Pentru muncitorii sezonieri atestatul de şedere nu va avea înscrisă data expirării, dar pierderea condiţiilor cerute pentru obţinerea atestatului de şedere implică pierderea dreptului de şedere.
După ce au trecut cele trei luni de la intrarea în Italia, cetăţeanul comunitar trebuie oricum să ceară Biroului de Evidenţa Populaţiei ce aparţine de Primărie (Ufficio Anagrafe del Comune) înscrierea pe listele de evidenţa populaţiei şi eliberarea atestatului de şedere.
Dacă locuieşte în Italia ca muncitor sau este un membru de familie al unui muncitor trebuie să prezinte Biroului de Evidenţa Populaţiei în afara actelor de locuinţă şi contractul de muncă sau un act care să dovedească legătura de rudenie.
Calitatea de titular al dreptului de şedere poate fi demonstrată cu orice mijloc prevăzut de actuala legislaţie.

Conform prevederilor Decretului Lege nr. 30/2007 privind dreptul de liberă circulaţie şi şedere a cetăţenilor U.E., intrat în vigoare în 11.04.2007, cetăţenii români şi membrii lor de familie pot sta pe teritoriul Italiei pentru o perioadă mai mare de 3 luni de zile numai dacă lucrează sau deţin resurse economice suficiente pentru a se întreţine.
Prin „membru de familie” se înţelege soţ/soţie, descendent propriu sau al soţului/soţiei (cu vârstă mai mică de 21 de ani) sau aflat în întreţinere, propriu sau al soţului/soţiei, indiferent de gradul de rudenie.
Cetăţenii U.E. care doresc să stea pe teritoriul italian mai mult de 3 luni trebuie să se înscrie în Registrul de Evidenţă a Populaţiei, fiindu-le eliberat un atestat care conţine numele şi domiciliul solicitantului, precum şi data prezentării cererii. Conform circularei  Ministerului de Interne italian nr. 15100/14865 din 08 oct. 2007, cetăţenii U.E. care doresc să stea pe teritoriul Italiei pentru o perioadă mai mare de 3 luni trebuie să plătească pentru înscrierea în Registrul de Evidenţă a Populaţiei o taxă de timbru de 30 de euro.

După înscrierea pe listele de evidenţa populaţiei cetăţeanul comunitar angajat cu drept de muncă (nulla osta) poate să-şi schimbe locul de muncă fără ca noii patroni să trebuiască să ceară din nou dreptul la muncă chiar dacă muncitorul se va angaja în sectoare diferite decât cele prevăzute mai sus.

Lucrătorii angajaţi români care în ianuarie 2007 nu aveau un statut legal în Italia, desfăşurând o activitate pentru care accesul pe piaţa muncii nu a devenit liber, trebuie să prezinte, în momentul înscrierii în Registrul de Evidenţă a Populaţiei din cadrul primăriei locale, şi autorizarea de angajare (nulla-osta al lavoro) eliberată de Ghişeul Unic pentru Imigrare din cadrul  Prefecturii locale.

Prin această circulară se menţionează că, pentru înscrierea lucrătorilor autonomi în respectivul registru, este suficientă prezentarea certificatului de înscriere la Camera de Comerţ sau atestatul de plătitor al taxei pe valoarea adăugată (cod TVA) eliberat de Secţia Fianciară locală (Agenzia delle Entrate).

Cetăţenii comunitari care exercită o profesie liberă trebuie să prezinte atestatul de înscriere în respectivul ordin profesional.
Pentru înscrierea lucrătorului detaşat în registrul de evidenţă a populaţiei este necesară prezentarea declaraţiei filialei italiene a firmei principale.

Se aminteşte faptul că, cetăţenii comunitari cu reşedinţa în Italia de peste 1 an vor putea folosi propriul carnet de conducere pe teritoriul Italiei fără limită de timp, cu condiţia ca acesta să fie încă valabil, fără a fi obligaţi să ceară recunoaşterea sau transformarea acestuia în carnet de conducere italian.

Servicii de asistenţă socială
Cetăţeanul comunitar şi membrii familiei sale nu beneficiază de dreptul la serviciile de asistenţă socială în primele trei luni de şedere. Va beneficia de ele în această perioadă doar dacă aceste drepturi au fost obţinute automat în baza activităţii desfăşurate sau în baza altor dispoziţii legislative în vigoare.

Serviciile medicale
Cetăţenii comunitari prezenţi pe teritoriul italian din motive turistice sau care locuiesc în Italia o perioadă mai scurtă de trei luni, nu au dreptul de a se înscrie la Sistemul Sanitar Naţional. Din această categorie fac excepţie muncitorii sezonieri care se află în posesia unui contract legal de muncă şi titularii modelului E106 cu valabilitate de 3 luni. Toţi ceilalţi, dacă nu sunt titulari de TEAM (Card Medical European) sunt obligaţi să plătească în întregime tarifele pentru toate serviciile primite.
Cetăţenii posesori de TEAM sau a unui alt model echivalent eliberat de ţara lor de origine, au dreptul să obţină servicii sanitare care vor fi plătite cu ajutorul poliţei de asigurare respectiv al Cardului Sanitar European, în baza modalităţilor prevăzute de respectivele atestate de drept.
În cazul în care cetăţeanul comunitar nu se află în posesia acestui card, Ausl (Serviciul Sanitar Local) va cere automat acest atestat statului străin. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile pentru a putea fi eliberat acest atestat, plata serviciilor va fi cerută direct pacientului
După trei luni muncitorii comunitari care lucrează în Italia precum şi membrii familiilor lor li se vor asigura acoperirea cheltuielilor medicale suportate de către Serviciul Sanitar Naţional (SSN), beneficiind de aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii italieni.

Lucrătorii sezonieri
Cine doreşte să rămână în Italia doar pe perioda de desfăşurare a unei activităţi sezoniere (lavoro stagionale) poate cere înscrierea sa pe listele temporare de evidenţa populaţiei. În acest caz, ofiţerul de la evidenţa populaţiei va elibera un atestat de înscriere temporară cu valabilitate de 1 an. Din registrul de evidenţa populaţiei va fi şters înaintea împlinirii termenului de un an de la data înscrierii.
În cazul în care mai târziu va dori să îşi stabilească domiciliul în altă localitate, va trebui să prezinte din nou actele necesare pentru a demonstra că îndeplineşte condiţiile cerute de lege.
Nici legea şi nici un decret al Ministerului de Interne nu indică un orar săptămânal, o durată sau un venit minim pentru acest tip de contract de muncă.

Pierderea involuntară a locului de muncă permite păstrarea statutului de muncitor. Se păstrează deci, statutul de muncitor atunci când:
a) Persoana este temporar inaptă de muncă în urma unei boli sau a unui accident suferit;
b) Persoana se află în şomaj involuntar (concediat, sfârşitul contractului de colaborare pe perioadă determinată, etc.), după ce persoana a desfăşurat o activitate în Italia pe o perioadă mai lungă de 1 an şi momentan se află în căutarea unui nou loc de muncă;
c) Dacă persoana se află în şomaj involuntar la sfârşitul contractului de muncă pe perioadă determinată inferioară perioadei de 1 an, sau persoana şi-a pierdut locul de muncă în primele douăsprezece luni de şedere în Italia şi se află în căutarea unui nou loc de muncă. În acest caz, se păstrează statutul de muncitor angajat pentru o perioadă de 1 an;
d) Dacă se frecventează un curs de formare profesională. În acest caz păstrarea calităţii de muncitor presupune existenţa unei legături între activitatea profesională desfăşurată în precedenţă şi cursul de formare frecventat.