POLITICA U.E. ÎN DOMENIUL IMIGRAŢIEI

Imigraţie – ultimele evoluţii

Spre o politică comună a Uniunii Europene în domeniul migraţiei

Toate statele membre ale Uniunii Europene (UE) sunt afectate de fluxul migraţiei internaţionale. Astfel, ele au agreat asupra dezvoltării unei politici comune în domeniul imigraţiei la nivelul Uniunii Europene. Comisia Europeană a făcut propuneri pentru dezvoltarea acestei politici, majoritatea propunerilor devenind în prezent legislaţia UE. Principalul obiectiv este o mai bună gestionare a fluxurilor migratorii printr-o abordare coordonată care ia în calcul situaţia economică şi demografică a UE.
În ciuda politicilor migratorii restrictive care au funcţionat începând din anii 1970 în cea mai mare parte a statelor membre, un mare număr de migranţi legali şi ilegali au continuat să vină în UE odată cu solicitanţii de azil. Profitând de cei care caută o viaţă mai bună, reţelele de trafic de fiinţe umane s-au extins pe cuprinsul UE. Ca urmare a acestei situaţii resurse considerabile au trebuit să fie mobilizate în lupta împotriva migraţiei ilegale în special împotriva traficanţilor de persoane. În plus, se recunoaşte faptul că UE are nevoie de migranţi în anumite sectoare şi regiuni pentru a face faţă nevoilor sale economice şi demografice.
Înţelegând necesitatea unei noi abordări a fenomenului migraţiei, liderii UE au stabilit în timpul întâlnirii Consiliului European din octombrie 1999 la Tampere (Finlanda) elementele pentru o politică migratorie comună a UE. Abordarea agreată la Tampere în 1999 a fost confirmată în 2004 odată cu adoptarea Programului Haga, care stabileşte obiectivele de întărire a libertăţii, securităţii şi justiţiei în UE pentru perioada 2005-2010.

I) Ultimele evoluţii

Migraţia economică

  • Comisia Europeana în iulie 2001 a stabilit o propunere pentru o Directivă asupra condiţiilor de admisie şi rămânere a lucrătorilor din ţările terţe. Totuşi, datorită punctelor de vedere divergente ale statelor membre asupra acestei probleme, negocierile nu au dus la adoptarea legislaţiei respective.
  • Comisia a relansat în 2005 dezbaterea asupra nevoii unor reglementări comune pentru admiterea migranţilor economici, cu o Carte Verde pentru o abordare UE a gestionării migraţiei economice (COM (2004) 811). Această consultare a dus la adoptarea în decembrie 2005 a unui “Plan de politici asupra migraţiei legale (COM (2005) 669) care enumeră acţiunile şi iniţiativele legislative pe care Comisia intenţionează să le adopte şi să le pună în practică, şi să continue astfel dezvoltarea constantă a politicii de migraţie legală a UE.

Integrare

  • În iunie 2006 Comisia a prezentat Al Doilea Raport Anual privind Migraţia şi Integrarea (SEC (2006) 892) care oferă o imagine de ansamblu a tendinţelor migratorii în Uniunea Europeană, analizând schimbările şi descriind acţiunile întreprinse referitoare la admiterea şi integrarea imigranţilor la nivel naţional şi european în calendarul anului 2004.
  • În septembrie 2005 Comisia a adoptat comunicatul “Agenda Comună pentru Integrare – Cadru pentru Integrarea cetăţenilor din ţările terţe în Uniunea Europeană”. (COM (2005) 389). Acest Comunicat oferă noi sugestii pentru acţiune atât la nivel european cât şi la nivel naţional. Statele membre sunt încurajate să îşi întărească eforturile printr-o perspectivă de dezvoltare amplă a strategiilor naţionale de integrare, şi sunt propuse noi metode de asigurare a uniformităţii între acţiuni întreprinse la nivel european şi naţional.

Imigraţia ilegală şi returnarea

  • În iulie 2006 Comisia a adoptat un Comunicat privind priorităţile politicii în lupta împotriva imigrării ilegale a cetăţenilor din ţările terţe (COM (2006) 402) care se bazează pe principiile călăuzitoare şi realizările UE  şi pe o dezvoltare viitoare de noi priorităţi. Urmează o abordare cuprinzătoare, stabilind un echilibru între securitatea şi drepturile fundamentale ale indivizilor şi adresând astfel măsuri pentru toate etapele procesului de imigraţie ilegală.
  • Pentru a implementa pe deplin Programul de returnare convenit în 2002, Comisia a adoptat în septembrie 2005 o propunere pentru o Directivă asupra standardelor comune şi procedurii în statele membre referitoare la returnarea cetăţenilor din ţări terţe cu şedere ilegală. Obiectivul acestei propuneri este să facă tot ceea ce este necesar pentru existenţa unor reguli comune clare, transparente şi corecte privind întoarcerea, îndepărtarea, folosirea de măsuri coercitive, custodia temporară şi re-intrarea în timp, măsuri care trebuie să respecte pe deplin drepturile şi libertăţile umane fundamentale ale persoanelor de interes. 

Migraţie şi dezvoltare

  •  În septembrie 2005 Comisia a adoptat comunicatul “Migraţie şi dezvoltare: câteva orientări concrete” (COM (2005) 390). Acest Comunicat reprezintă răspunsul Uniunii Europene la invitaţiile făcute de Consiliu în martie 2003 şi de Consiliul European în noiembrie 2004 de a depune propuneri concrete pentru îmbunătăţirea impactului migraţiei asupra dezvoltării ţărilor de origine în diverse domenii. Constituie, înainte de toate, o contribuţie a politicii de imigraţie a UE la obiectivele politicii de dezvoltare. Comunicatul subliniază măsurile şi iniţiativele care sunt în măsură să conducă la un progres concret.

Comunicatul identifică un număr de orientări concrete în următoarele domenii: expediere de bani; facilitarea implicării membrilor diasporei care doresc să contribuie la dezvoltarea ţărilor de origine; facilitarea circulaţiei intelectualilor; limitarea imigrării masive a persoanelor cu studii superioare.

II) Contextul General

a. Agenda Tampere

Consiliul European la Tampere (Finlanda) în octombrie 1999 a agreat asupra elementelor cerute pentru o politică de imigraţie a UE care spune că:

  • se bazează pe o abordare cuprinzătoare a managementului valurilor migratorii astfel încât să existe un echilibru între admiterea pe criterii umanitare  şi admiterea pe criterii economice; 
  • include un tratament corect pentru naţionalii din ţări terţe cărora pe cât posibil să li se acorde drepturi şi obligaţii comparabile naţionalilor statului membru în care ei trăiesc;
  • un element cheie în strategiile de management trebuie să fie dezvoltarea de parteneriate cu ţările de origine incluzând politici de  co-dezvoltare ;

Ca şi prim pas în crearea unei politici comune a UE în domeniul imigraţiei, Comisia Europeană a prezentat în noiembrie 2000 un comunicat către Consiliu şi către Parlamentul European pentru lansarea unei dezbateri în compania altor instituţii europene, cu statele membre şi cu societatea civilă. Comunicatul recomandă o abordare comună a managementului migraţiei care ar trebui să ia în considerare următoarele:

  • dezvoltarea economică şi demografică a Uniunii;
  • capacitatea de admisie a fiecărui stat membru împreună cu legăturile lor istorice şi culturale cu ţările de origine;
  • situaţia din ţările de origine  şi impactul politicilor de migraţie asupra acestora (exodul intelectualităţii);
  • nevoia de a dezvolta politici specifice de integrare (bazate pe un tratament corect faţă de cetăţeni din ţările terţe care stau legal pe teritoriul Uniunii, prevenirea excluziunii sociale, rasismului, xenofobiei şi respectului pentru diversitate).

Aceasta a fost urmată în iulie 2001 de un alt comunicat prin care se propunea adoptarea unei metode deschise de coordonare pentru politica de imigraţie a Comunităţii, încurajarea schimbul de informaţii între statele membre privind implementarea politicii comune. Procedura include ajungerea la un acord asupra unui număr de obiective europene sau  strategii pe care statele membre să le includă apoi în planuri de acţiune comună care să fie reevaluate periodic.

b. Principalele realizări în timpul perioadei de implementare a programului Tampere (1999-2004) au fost următoarele:

Imigraţia legală

  • Reunificarea familială – Directiva Consiliului 2003/86/EC din 22 septembrie 2003 privind dreptul de reunificare familială a intrat în vigoare la 3 octombrie 2003. Legislaţia statelor membre a trebuit să se conformeze acestei directive nu mai târziu de 3 octombrie 2005.
  • Statutul de rezident de lungă durată pe teritoriul UE – Directiva Consiliului 2003/109/EC din 25 noiembrie 2003 privind statutul de rezidenţă de lungă durată pentru cetăţenii ţărilor terţe care au locuit legal o perioadă de cinci ani pe teritoriul unui stat membru a intrat în vigoare la 23 ianuarie 2004. Legislaţia statelor membre a trebuit să se conformeze cu această Directivă până la 23 ianuarie 2006 cel mai târziu.
  • Studenţi – o Directivă asupra condiţiilor de admitere a cetăţenilor din ţările terţe cu scopul de a studia, schimburi de elevi, instructaj neplătit sau serviciu de voluntariat a fost adoptată de Consiliu la 13 decembrie 2004 (Directiva 2004/114). A intrat în vigoare la 12 ianuarie 2005. Legislaţia statelor membre a trebuit să se conformeze Directivei până la 12 ianuarie 2007.
  • Cercetători -  o Directivă pentru facilitarea accesului cercetătorilor pe teritoriul UE a fost adoptată de Consiliu la 12 octombrie 2005 (Directiva 2005/71). Reglementările sale vor trebui să fie implementate de către statele membre până la 12 octombrie 2007.

 Integrare

  • Integrare şi încadrare în muncă – în iunie 2003, Comisia Europeană a adoptat un proiect de lege privind imigraţia, integrarea şi încadrarea în muncă în care statele membre ale UE sunt chemate să depună un efort în procesul de integrare a imigranţilor (COM(2003)336).
  • O reţea de Centre Naţionale de Contact pe tema integrării a fost stabilită şi se întâlneşte în mod regulat pentru a schimba şi a discuta bune practici. Reţeaua a oferit o contribuţie valoroasă în pregătirea Ghidului  pe Integrare, publicat în noiembrie 2004.

Imigraţia ilegală

  • Planul de acţiune privind imigraţia ilegală – la 28 februarie 2002, Consiliul Uniunii Europene a adoptat un plan de combatere a imigraţiei ilegale şi a traficului de fiinţe umane pe teritoriul Uniunii Europene. 
  • Returnarea – la 28 noiembrie 2002, Consiliul a adoptat un program de acţiune privind returnarea care a sugerat dezvoltarea unui număr de măsuri pe termen scurt, mediu şi lung, incluzând directivele sau standardele minime comune pe teritoriul UE, în domeniul returnării rezidenţilor ilegali.

Relaţii cu ţările terţe

  • Acordurile de readmisie au fost încheiate cu un număr de ţări (Hong Kong, Macao, Sri Lanka, Albania) şi negocieri cu alte câteva ţări sunt în curs.
  • Asistarea ţărilor terţe – la 10 martie 2004 Parlamentul European şi Consiliul a adoptat un Regulament stabilind un program de asistenţă financiară şi tehnică pentru ţările terţe în domeniul migraţiei şi azilului  (AENEAS). Conţine un program multianual pentru perioada 2004-2008, cu un buget total de 250 milioane de euro.

În final, este important de observat că politica comună europeană privind migraţia nu se aplică Danemarcei care a decis să nu opteze pentru Titlul IV a Tratatului care stă la baza Comunităţii Europene. UK şi Irlanda decid asupra implicării pe baza analizării fiecărui caz în parte (posibilitatea de a ‘opta’).